MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM

PENTRU CLASA A XI-A

LICEU TEHNOLOGIC

Filiera: Tehnologică

Profil: Tehnic

Nivelul 3

Calificarea : TEHNICIAN DE TELECOMUNICAŢII

2009

Autori:

Mirela Lie	profesor, grad didactic I, Colegiul de Poştă şi Telecomunicatii „Gh. Airinei” Bucureşti
Angela Roşca	profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Comunicaţii ,,Augustin Maior” Cluj Napoca
Nina Oltean	profesor, grad didactic I, Colegiul de Poştă şi Telecomunicatii „Gh. Airinei” Bucureşti
Ilie Andrei	profesor, grad didactic I, Colegiul de Poştă şi Telecomunicatii „Gh. Airinei” Bucureşti
Giovanna Stănică	profesor, grad didactic I, Colegiul de Poştă şi Telecomunicatii „Gh. Airinei” Bucureşti
Remus Cazacu	profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Comunicaţii „N. Vasilescu Karpen”

Consultanţă CNDIPT:

Ionel Ciobanu – expert IT

Angela Popescu – expert curriculum

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013.

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

LICEU TEHNOLOGIC - RUTA DIRECTĂ

clasa a XI-a

Aria curriculară Tehnologii

Calificarea: Tehnician de telecomunicaţii

Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 297 ore

Modulul I :	Total ore/an	33
Sisteme de transmitere a mişcării	din care: laborator tehnologic	-
Sisteme de transmitere a mişcării	instruire practică	16
Modulul II :	Total ore/an	33
Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD	din care : laborator tehnologic	16
Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD	instruire practică	-
Modulul III :	Total ore/an	66
Tehnici de măsurare în domeniu	din care: laborator tehnologic	8
Tehnici de măsurare în domeniu	instruire practică	25
Modulul IV :	Total ore/an	66
Sisteme de automatizare	din care: laborator tehnologic	25
Sisteme de automatizare	instruire practică	41
Modulul V :	Total ore/an	33
Sisteme de acţionare electrică	din care: laborator tehnologic	-
Sisteme de acţionare electrică	instruire practică	8
Modulul VI :	Total ore/an	33
Circuite electrice	din care: laborator tehnologic	-
Circuite electrice	instruire practică	9
Modulul VII :	Total ore/an	33
Asamblări mecanice	din care: laborator tehnologic	17
Asamblări mecanice	instruire practică	-

Total ore/an: 9 ore/săptămână x 33 săptămâni = 297 ore

Stagii de pregătire practică 150 ore

Modulul VIII :	Total ore/an	60
Sănătatea şi securitatea muncii	din care: laborator tehnologic	24
Sănătatea şi securitatea muncii	instruire practică	36
Modulul IX :	Total ore/an	90
Circuite electronice	din care: laborator tehnologic	24
Circuite electronice	Instruire practică	66

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală 66 ore

Modulul X :	Total ore/an	66
Componente şi circuite electronice în telecomunicaţii	din care: laborator tehnologic	16
Componente şi circuite electronice în telecomunicaţii	instruire practică	-

Total ore/an : 2 ore/săptămână x 33 săptămâni = 66 ore

TOTAL 513 ore/an

AGREGAREA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢE ÎN MODULE

Unitatea de competenţe

Competenţa

Nr. credite

M I

Sisteme de transmitere a mişcării

M II

Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

M III

Tehnici de măsurare în domeniu

M IV

Sisteme de automatizare

M V

Sisteme de acţionare electrică

M VI

Circuite electrice

M VII

Asamblări mecanice

SPrPr M VIII

Sănătatea şi securitatea muncii

SPrPr M IX

Circuite electronice

CDL M X

Componente şi circuite electronice pentru telecomunicaţii

Verificare

SISTEME DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII

1.Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice.

1.0

2.Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme.

3.Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice.

UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

1.Analizeazǎ specificul proiectului.

1.0

2.Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.

3.Interpreteazǎ şi modifică desene în 2D.

4.Vizualizează şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.

TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

1.Explică structura instalaţiilor / sistemelor de măsurare.

1.0

2.Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.

3.Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.

SISTEME DE AUTOMATIZARE

1.Caracterizează sistemele de reglare automată.

1.0

2.Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată.

3.Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului.

SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

1.Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului.

1.0

2.Realizează sisteme de acţionare electrică.

3.Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică.

circuite electrice

1.Realizează circuite electrice de curent continuu (c.c.)

1.0

2.Realizează circuite electrice de curent alternativ (c.a.)

3.Utilizează aparate de c.a de joasă tensiune.

Asamblări mecanice

1.Stabileşte procesul tehnologic de asamblare.

1.0

2.Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile.

3.Efectuează lucrări de asamblare demontabilă.

Sănătatea şi securitatea muncii

1.Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

1.0

2.Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

3.Coordonează activităţile în caz de accident.

CIRCUITE electronice

1.Identifică tipuri de circuite electronice.

1.0

2.Evaluează performanţele circuitelor electronice.

3.Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii.

Utilizarea circuitelor electronice ÎN comunicaţiiLE ELECTRONICE

1. Identifică componente electronice.

2.0

2. Analizează montaje cu componente analogice şi circuite integrate liniare.

3. Analizează montaje cu circuite integrate digitale.

PROCESAREA DATELOR NUMERICE

1.Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta.

0.5

3.Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile.

Comunicare

1.Susţine prezentări pe teme profesionale.

0.5

3.Elaborează documente pe teme profesionale.

Managemen-tul RELAŢIILOR INTERPERSO-NALE

1.Creează şi menţine relaţii profesionale.

1.0

2.Gestionează conflicte.

3.Gestionează aşteptările factorilor interesaţi.

REPARTIZAREA NUMĂRULUI DE ORE ŞI A CREDITELOR PENTRU SPECIALIZAREA TEHNICIAN DE TELECOMUNICAŢII

Repartizare ore şi credite	Modul I	Modul II	Modul III	Modul IV	Modul V	Modul VI	Modul VII	Modul VIII SPP	Modul IX SPP	Modul X CDL	Total ore/credite
Total/modul	33	33	66	66	33	33	33	60	90	66	513
Activitati de predare	17	17	33	-	25	24	16	-	-	50	182
Laborator	-	16	8	25	-	-	17	24	24	16	130
Practică săptămânală	16	-	25	41	8	9	-	-	-	-	99
Practică comasată	-	-	-	-	-			36	66	-	102
Credite	1	1	1.5	1	1	1	1	1	1,5	3	13

NOTĂ DE PREZENTARE

Prezentarea calificării

Sistemul Naţional al Calificărilor Profesionale (S.N.C.P.) este elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (M.E.C.I.) în parteneriat cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, constituiţi în Comitete Sectoriale, pentru a oferi un profil al absolvenţilor cerut de sectoarele economiei şi serviciilor. Dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor ţine cont de dezvoltările la nivel european privind Cadrul European al Calificărilor.

Necesităţile de modernizare, coroborate cu direcţiile strategice de dezvoltare în domeniu, pe plan european, au determinat în esenţă o abordare dintr-o nouă perspectivă a învăţământului profesional şi tehnic. Conform acestei abordări politica educaţională promovată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării îşi propune să asigura un cadru naţional coerent, într-un sistem deschis care permite intrări şi ieşiri bazate pe validarea achiziţiilor anterioare şi certificarea competenţelor dobândite în perspectiva facilitării învăţării de-a lungul întregii vieţi.

Ţinând cont de noile cerinţe ale educaţiei de bază şi tendinţele europene de extindere a duratei învăţământului obligatoriu, în ÎPT a fost adoptată o nouă abordare curriculară având în vedere:
a. Dobândirea de către elevi a competenţelor de bază necesare pentru societatea şi economia

bazate pe cunoaştere;
b. Formarea elevilor pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.

Curriculumul este elaborat pe module pornind de la unităţile de competenţe din Standardele de Pregătire Profesională (SPP). O unitate de competenţe reprezintă în cadrul curriculumului, de regulă, un modul asociat, căruia îi corespunde un număr de credite.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă tehnice (profesionale). Competenţele tehnice sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi unităţi de competenţă specializate. Demonstrarea competenţelor specificate explicit în standardele de pregătire profesională reprezintă baza certificării.

Obţinerea unei calificări presupune includerea obligatorie a unor seturi de competenţe transferabile pentru a sprijini integrarea pe piaţa forţei de muncă, precum şi includerea socială, asumarea rolului în societate ca persoane responsabile. Aceste competenţe, numite Competenţe-cheie, asigură pregătirea absolvenţilor pentru orice loc de muncă, pe baza unor capacităţi de ordin tehnic, social şi personal care sunt apreciate şi cerute de către angajatorii din întreaga lume.

Curriculum-urile specifice nivelul 3 de calificare au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru a se adapta la exigenţele societăţii contemporane.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Absolvenţii, viitori angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei echipe, comunicarea într-o limbă modernă, dezvoltarea relaţiilor interpersonale, iniţierea unei afaceri.

Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nivelul 3 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează creativitatea, inventivitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a competenţelor dobândite.

MODUL I : SISTEME DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” face parte din curriculum-ul de nivel 3, clasa a XI-a liceu tehnologic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 16 ore.

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” asigură formarea de competenţe tehnice şi de abilităţi practice necesare în executarea lucrărilor de montaj, reglare şi întreţinere a organelor de maşini şi mecanismelor de transmitere şi transformare a mişcării.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

·	13. Sisteme de transmitere a mişcării		1 credit
	-	*13.1.* Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice.
	-	*13.2.* Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme.
	-	*13.3.* Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe	Conţinuturi tematice
*13.Sisteme de transmitere a mişcării*	*13.1.* *Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice* *13.2.* Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme. *13.3.* *Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice*	Organe de maşini: curele, cabluri, lanţuri, osii, arbori, roţi dinţate, roţi de curea, roţi de fricţiune, variatoare, lagăre, cuplaje, ghidaje Caracterizare: denumire, material, construcţie, parametrii geometrici si constructivi Simboluri : specifice organelor de maşini şi mecanismelor Documentaţia tehnică: desen de ansamblu, schema cinematică, schema de montaj Lucrări specifice: pregătitoare, montare, demontare, ajustare Reglaje: bătaie radială şi frontală a danturii, arborilor, paralelismul arborilor şi danturilor, ajustarea jocurilor, coaxialitatea arborilor şi lagărelor, ajustarea curselor Întreţinere: verificări curente, ungere, curăţire, conservare Protecţia mediului : colectarea şi depozitarea uleiurilor uzate respectand legislaţia de protecţie a mediului

III. Sugestii metodologice

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” nu este condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Parcurgerea conţinuturilor modulului şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente calificărilor de nivel 3.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· modulul este orientat asupra celui care învaţă, urmărind valorificarea disponibilităţilor sale;

· fiind o structură flexibilă, modulul poate încorporat, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

· modulul oferă maximum de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse; în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module, ceea ce se înscrie în linia imperativului educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul/maistru instructor va trebui să ţină seama de următoarele principii:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:

q Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

Þ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

Þ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

Þ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

Þ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie sau grafic);

Activităţile din cadrul orelor de instruire practică vor viza cu precădere:

· interpretarea documentaţiei tehnice necesare montajului

· tipurile de scule, dispozitive şi utilaje folosite la montaj

· execuţia practică a asamblarilor precizate

· verificarea montajelor realizate.

· capacitatea de comunicare, asumare de sarcini şi responsabilităţi

· lucrul în echipă

Tipurile de aplicaţii se vor stabili corelat cu calificarea în care se pregătesc elevii, rezolvarea sarcinilor de lucru făcându-se prin aplicaţii individuale sau pe grupuri de elevi, favorizând lucrul în echipă şi responsabilitatea pentru sarcina primită.

q Diferenţierea răspunsului, prin:

Þ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor în a-şi fixa obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm:

· Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacităţilor şi atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda lucrărilor practice

· Lucrul cu modele

Se recomandă utilizarea următoarelor instrumente de evaluare:

· Fişe de observaţie

· Fişe de lucru

· Lucrări practice specifice domeniului şi calificării

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: specificul domeniului şi calificării, dificultatea temelor, nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat.

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

1. Organe de maşini:

Osii

Arbori

Lagăre

Cuplaje

Ghidaje

Rol funcţional, cerinţe impuse, părţi componente, tipuri constructive, materiale, domenii de utilizare, simbolizare, lucrări de întreţinere şi reglare, respectarea normelor de protecţia mediului şi NTSM.

2. Transmisii mecanice:

Transmisii prin curele

Transmisii prin cabluri

Transmisii prin lanţuri

Transmisii cu roţi de fricţiune; variatoare

Transmisii prin roţi dinţate

Rol funcţional, părţi componente, tipuri constructive, avantaje –dezavantaje, materiale, domenii de utilizare, simbolizare, operaţii de montaj, SDV-uri specifice, lucrări de întreţinere şi reglare, respectarea normelor de protecţia mediului şi NTSM.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul II: UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul.

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 16 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD		1 credit
	-	*14.1.* Analizează specificul proiectului.
	-	*14.2.* Identifică şi utilizează elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.
	-	*14.3.* Interpretează şi modifică desene în 2D.
		*14.4.*Vizualizează şi interpretează prezentări în 3D.

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD*	*14.1.Analizeazǎ specificul proiectului.*	· Avantajele utilizarii aplicatiilor de tip CAD fata de metodele traditionale: - calitate - acuratete - timp de executie si revizuire - eficienta - cost - transferul informatiilor. · Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Draw, Modify, Bonus, Help. · Butoane din bara instrumentelor de lucru: - desenarea - modificarea - editarea obiectelor elementare · selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie, punct median, perpendiculare, capete de linie · Elemente hard: - procesor - RAM - video - Disk - CD-ROM
14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD	*14.2.*Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.	· Soft adecvat domeniului (mecanic, electronic, electromecanic, electric, construcţii, textile). · Procedee de bază pentru desenare CAD: - aranjare - copiere - colorare - racordare - stergere - translatare. · Cotare: - liniara - diametre - raza - unghiuri - inclinata.
	*14.3.*Interpreteazǎ şi modifică desene în 2D.	· Pregǎtirea mediului de desenare: - lansare în execuţie a programului - numele şi locul de memorare al fişierului - unitǎţile de mǎsurare utilizate - dimensiunea hartiei. · Editare text pe desen: - caracteristici - text pe un rand - pe mai multe randuri - stergere text - tiparire - copiere - mutare - copiere desene din CAD in Word. · Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu alţii, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru)
	*14.4.*Vizualizează şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.	· Modalităţi de proiectare în 3D. · Suprafeţe spaţiale: - intre doua linii curbe - extrudate - de revolutie. · Dezvoltǎri posibile ale procesului de modelare în 3D: feed-back, plan complex, documentaţie tehnicǎ, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru (birouri de proiectare).

III. Sugestii metodologice

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu proiectarea asistată de calculator.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unitate de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.

1. Elemente de interfaţă.

2. Specificaţii şi recomandări de lucru.

Tema 2: Desenarea interactivă.

1. Sistemul de coordonate.

2. Obiecte / entităţi grafice vectoriale.

3. Pregătirea lucrului.

4. Specificarea / intrpducerea coordonatelor.

5. Selectarea entităţilor desenate.

6. Controlul prin panoramare al afişării desenului.

Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE,

POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD, TABLE).

Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR,

OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND, BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).

Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE,

STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii, comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea sesiunii de lucru).

Tema 6: Texte scrise în desen.

1. Comenzi de scriere a desenului.

2. Formatare şi stiluri de text.

3. Editarea textelor existente.

Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D.

1. Culoarea obiectelor.

2. Tipuri de linie.

3. Grosimi de linei.

4. Elevaţia şi grosimea pe verticală.

5. Modificarea proprietăţilor de obiecte.

Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).

Tema 9: Cotarea în desen.

Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D.

1. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D.

2. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS.

3. Desenarea în 3d cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide).

4. Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.

Tema 11: Tipărirea desenelor.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia de didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a depriderilor, proprii grupului instruit.

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de memorare externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide facilitează instruirea interactivă permiţând proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului.

Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de cercetare şi de proiectare.

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze in activitatea productivă.

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritm impus. După aceea, ritmul de instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite si incetinirea ritmului de instruire.

Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.

Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.

Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.

De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate, pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva superior elevii în procesul instructiv.

Pornind de la premisa, avută în vedere prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de specialitate, că informativ, elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist.

Achiziţia noilor cunoştinţe, integrarea acestora în sistemul celor anterioare şi valorificarea lor prin transfer şi creativitate, vizează formarea unui specialist capabil să răspundă cerinţelor cu pronunţat caracter aplicativ, cerinte specifice economiei actuale şi, mai ales, domeniului electronică şi automatizări.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul III: TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică – 25 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

În modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” au fost agregate competenţe dintr-o unitate de abilităţi cheie şi o unitate de competenţe tehnice generale:

·	3. Managementul relaţiilor interpersonale		0.5 credite
	-	*3.2.* Gestionează conflicte.
	-	*3.3.* Gestionează aşteptările factorilor interesaţi.
	16. Tehnici de măsurare în domeniu			1 credit
	-	*16.1.*Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare.
	-	*16.2.* Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.
	-	*16.3.*Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.

II. Tabelul de corelare a competenţelor si conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*16. Tehnici de măsurare în domeniu*	*16.1. Explică structura instalaţiilor / sistemelor de măsurare.*	Instalaţii şi sisteme de măsurare - Clasificarea instalaţiilor şi sistemelor de măsurare după funcţiile îndeplinite: · de verificare / testare şi diagnosticare a echipamentelor, instalaţiilor, sistemelor industriale; · de supraveghere şi control a proceselor industriale - Elemente componente de bază ale instalaţiilor şi sistemelor de măsurare (rol funcţional, variante constructive): mijloace de măsurare, traductoare, adaptoare, înregistratoare, echipamente pentru achiziţia, transmiterea şi prelucrarea datelor, elemente de automatizare - Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii / unui sistem de măsurare (scheme structurale) - Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare (în lanţ, paralelă, în buclă), scheme structurale, principii de funcţionare. Aplicaţii practice de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date
*16. Tehnici de măsurare în domeniu*	*16.2. Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.*	§ Documentaţia tehnică specifică lucrărilor de măsurare / monitorizare a mărilor tehnice caracteristice proceselor industriale (cărţi tehnice ale aparatelor şi echipamentelor de măsurare utilizate, instrucţiuni de utilizare) § Criterii de selectare a mijloacelor şi metodelor de măsurare: caracteristicile obiectului măsurat sau a procesului controlat; parametrul controlat (valori prognozate); indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare accesibile operatorului; tipul de producţie (unicate, serie mică, serie mare sau masă) în cadrul căreia se realizează procese de măsurare; productivitatea impusă măsurării; costul aplicării metodei § Operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare: asigurarea condiţiilor de microclimat, reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare, selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea prognozată (unde este cazul), verificarea legăturilor funcţionale dintre componente § Aplicaţii practice - de utilizare a documentaţiei tehnice specifice pentru identificarea condiţiilor impuse la exploatarea mijloacelor de măsurare şi echipamentelor utilizate; - de determinare a unor valori prognozate ale mărimilor fizice măsurate; - de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date
*16. Tehnici de măsurare în domeniu*	*16.3. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.*	§ Metode de măsurare - Metode directe - Metode indirecte - Metode implicite § Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale: - geometrice (măsuri terminale pentru lungimi şi unghiuri, rigle, şublere, micrometre, raportoare, comparatoare, indicatoare de nivel, planimetre, dozatoare volumetrice) - mecanice (dinamometre, manometre, vacuumetre, vitezometre, turometre, accelerometre, debitmetre) - fizico-chimice (balanţe, densimetre, vâscozimetre, ceasuri şi cronometre) - termice (termometre, contoare termice) - electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre, wattmetre, contoare electrice) § Aplicaţii practice - de măsurare directă a mărimilor geometrice, mecanice, fizico-chimice, termice şi electrice; - de realizare a instalaţiilor de măsurare după o schemă dată; - de măsurare/monitorizare a mărimilor fizice specifice unor procese industriale, folosind instalaţii de măsurare dată; - de prelucrare şi analizare a rezultatelor măsurării (calcule matematice, trasare de grafice şi diagrame, comparare cu valori nominale sau limită, toleranţe) § Exerciţii de grup pentru analizarea rezultatelor măsurării, stabilirea unor tendinţe în evoluţia parametrului / procesului controlat, a unor cauze şi soluţii de optimizare / remediere.
*3.Managemen-tul relaţiilor interpersonale*	*3.2. Gestionează conflictele.*
*3.Managemen-tul relaţiilor interpersonale*	*3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi*.

III. Sugestii metodologice

Modulul «Tehnici de măsurare în domeniu» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu selectarea şi utilizarea mijloacelor şi metodelor de măsurare, dar şi a abilităţilor de analizare a rezultatelor măsurării.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul III, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

1. Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

1.1. Procese de măsurare

- tipuri de procese: procese de măsurare şi verificare în cercetare şi laboratoare de dezvoltare, în domeniul controlului tehnic precum şi al încercărilor instalaţiilor; mari procese industriale în flux şi procese individuale descentralizate;

- componentele procesului de măsurare: măsurand, etaloane, mijloace de măsurare

1.2. Metode de măsurare

- Metode directe

· bazate pe comparaţia simultană 1:1 directă (metode diferenţiale, metode de zero), prin substituţie sau prin permutare;

· bazate pe comparaţia simultană 1:n (metode adiţionare, metode de raport);

· bazate pe comparaţia succesivă.

- Metode indirecte

- Metode implicite

1.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale:

- geometrice (măsuri terminale pentru lungimi şi unghiuri, rigle, şublere, micrometre, raportoare, comparatoare, indicatoare de nivel, planimetre, dozatoare volumetrice)

- mecanice (dinamometre, manometre, vacuumetre, vitezometre, turometre, accelerometre, debitmetre)

- fizico-chimice (balanţe, densimetre, vâscozimetre, ceasuri şi cronometre)

- termice (termometre, contoare termice)

- electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre, wattmetre, contoare electrice)

1.4. Instalaţii şi sisteme de măsurare

- Clasificarea instalaţiilor şi sistemelor de măsurare după funcţiile îndeplinite:

· de verificare / testare şi diagnosticare a echipamentelor, instalaţiilor, sistemelor industriale;

· de supraveghere şi control a proceselor industriale

- Elemente componente de bază ale instalaţiilor şi sistemelor de măsurare (rol funcţional, variante constructive): mijloace de măsurare, traductoare, adaptoare, înregistratoare, echipamente pentru achiziţia, transmiterea şi prelucrarea datelor, elemente de automatizare

- Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii / unui sistem de măsurare (scheme structurale)

- Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare (în lanţ, paralelă, în buclă), scheme structurale, principii de funcţionare.

Utilizarea tehnicilor de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.

2.1. Norme de tehnica securităţii muncii

2.2. Documentaţia tehnică specifică lucrărilor de măsurare / monitorizare a mărilor tehnice caracteristice proceselor industriale (cărţi tehnice ale aparatelor şi echipamentelor de măsurare utilizate, instrucţiuni de utilizare)

2.3. Criterii de selectare a mijloacelor şi metodelor de măsurare: caracteristicile obiectului măsurat sau a procesului controlat; parametrul controlat (valori prognozate); indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare accesibile operatorului (sensibilitatea; rezoluţia; domeniul / domeniile de măsurare; valoarea diviziunii; timpul de răspuns; durabilitatea; justeţea; fidelitatea; precizia; clase de precizie; fiabilitatea metrologică); tipul de producţie (unicate, serie mică, serie mare sau masă) în cadrul căreia se realizează procese de măsurare; productivitatea impusă măsurării; costul aplicării metodei

2.4. Operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare: asigurarea condiţiilor de microclimat, reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare, selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea prognozată (unde este cazul), verificarea legăturilor funcţionale dintre componente

2.5. Aplicaţii practice

- de utilizare a documentaţiei tehnice specifice pentru identificarea condiţiilor impuse la exploatarea mijloacelor de măsurare şi echipamentelor utilizate;

- de determinare a unor valori prognozate ale mărimilor fizice măsurate;

- de măsurare directă a mărimilor geometrice, mecanice, fizico-chimice, termice şi electrice;

- de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date

- de realizare a unor instalaţiilor de măsurare după o schemă dată;

- de măsurare / monitorizare a mărimilor fizice specifice unor procese industriale, folosind o instalaţie de măsurare dată;

- de prelucrare şi analizare a rezultatelor măsurării (calcule matematice, trasare de grafice şi diagrame, comparare cu valori nominale sau limită, toleranţe)

Date fiind competenţele vizate, se recomandă o pondere ridicată a exerciţiilor de realizare a unor instalaţii de măsurare, folosind documentaţia tehnică specifică, de culegere a informaţiilor de măsurare, de înregistrare şi de prelucrare a acestora,

Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor de metrologie. Instruirea practică se va desfăşura în spaţii special amenajate, dotate corespunzător. Se recomandă utilizarea:

· fişelor de lucru;

· fişelor tehnologice;

· schemelor structurale;

· cărţilor tehnice şi instrucţiunilor de utilizare a mijloacelor de măsurare;

· suporturilor de curs / aplicative audio-video sau / şi multimedia;

· soft-urilor educaţionale specifice.

Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

4 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);

4 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

4 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

4 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

4 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

4 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde (nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practică; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea ş.a.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul IV : SISTEME DE AUTOMATIZARE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Conţinuturile incluse în structura modulului SISTEME DE AUTOMATIZARE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind sistemele de reglare automată , în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Modulul „Sisteme de automatizare” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 25 ore;

· instruire practică – 41 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	18.Sisteme de automatizare		1 credit
	-	*18.1.* Caracterizează sistemele de reglare automată.
	-	*18.2.* Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată.
	-	*18.3.* Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe	Competenţe	Conţinuturi
*18.* *SISTEME DE AUTOMATIZA-RE*	18.1. Caracterizează sistemele de reglare automată	· Schema de principiu a unui sistem de reglare automată; · Mărimile care intervin în schema de principiu a unui sistem de reglare automată; · Rolul funcţional al componentelor sistemului de reglare automată.
*18.* *SISTEME* *DE AUTOMATIZA-* RE	18.2. Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată	· Elementele constructive ale componentelor sistemelor de reglare: descriere, funcţionare şi alegerea din cataloage.
*18.* *SISTEME DE AUTOMATIZA-RE*	18.3. Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului	· Sisteme de reglare automată specifice domeniului de pregătire: caracterizare şi funcţionare; · Parametrii tehnici supravegheaţi: mărimi electrice şi neelectrice.

III. Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu accentuare pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.

Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului SISTEME DE AUTOMATIZARE în ordinea prezentată:

1. Sisteme de reglare automată:

1.1 Schema de principiu.

1.2 Mărimile care intervin în schema de principiu a unui sistem de reglare automată: de intrare (de referinţă ), de reacţie, abaterea , de comandă, de execuţie(de reglare), de ieşire, perturbaţii;

1.3 Componentele sistemului de reglare automată: rol, elemente constructive, funcţionare, alegerea din cataloage:

· traductoare de intrare şi de reacţie;

· elemente de comparaţie;

· regulatoare automate;

· elemente de execuţie.

2. Sisteme de reglare automată specifice domeniului de pregătire:

· elemente componente;

· funcţionare;

· parametrii tehnici supravegheaţi: electrici şi neelectrici.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice.

· Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fise de observare

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda exerciţiilor practice

· Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

· Fişe de observaţie şi fişe de lucru

· Chestionarul

Fişe de autoevaluare

· Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

· Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul V : SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de acţionare electrică” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 8 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	19. Sisteme de acţionare electrică		1 credit
	-	*19.1.* Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului.
	-	*19.2.* Realizează sisteme de acţionare electrică.
	-	*19.3.* Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*19. SISTEME* *DE ACŢIONARE ELECTRICĂ*	*19.1.* *Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului*	- componentele unui sistem de acţionare specific domeniului: motoare electrice, maşini de lucru , instalaţie de comandă (aparatele electrice şi electronice de acţionare, comandă, protecţie şi semnalizare), sistem de transmisie a mişcării - rolul funcţional al componentelor sistemului de acţionare - rolul funcţional al sistemului de acţionare
	*19.2.* *Realizează sisteme de acţionare electrică*	- simboluri şi notaţii specifice componentelor din schema electrică - legături funcţionale între componentele sistemului de acţionare: electrice (cu conductoare/cabluri) şi mecanice (cuplaje) - măsurători cu ohmmetrul pentru verificarea continuităţii circuitului electric
	*19.3.* *Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică*	- manevre de conectare şi de deconectare a motorului de acţionare. - măsurarea parametrilor de funcţionare: intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, turaţia - urmărirea vizuală a funcţionării

III. Sugestii metodologice

Modulul ,,Sisteme de acţionare electrică” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu realizarea unor sisteme de acţionare specifice fiecărui domeniu de calificare.

Parcurgerea conţinuturilor se va realiza in integritatea lor, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

1. Prezentarea sistemelor de acţionare electrică specifice domeniului

Definirea sistemului de acţionare electrică.

Rolul sistemului de acţionare electrică în ansamblul tehnic din care face parte.

Componentele sistemului de acţionare (recunoaştere şi rol funcţional):

- Motoare electrice de acţionare;

- Aparate electrice necesare : de comutaţie, de protecţie, de măsurare;

- Conductoare şi cabluri electrice.

2. Realizarea sistemelor de acţionare electrica specifice domeniului

Citirea schemei electrice de actionare .

Parcurgerea etapelor de realizare a sistemului electric de acţionare.

Măsurarea parametrilor de funcţionare: intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, turaţia motorului de acţionare.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale, seturi de scheme de sisteme de actionare electrica, în care pot fi evidenţiate echipamentele şi aparatele electrice componente, bibliografie tehnică selectivă ş.a.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificării optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirea orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / laborator / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

· Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fise de observare

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda exerciţiilor practice

· Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

· Fişe de observaţie şi fişe de lucru

· Chestionarul

Fişe de autoevaluare

· Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul VI: CIRCUITE ELECTRICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul este parte integrantă din cultura de specialitate, pregătire practică, liceu tehnologic, clasa a XI-a.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 9 ore.

Lista competenţelor specifice unităţii de competenţe din modul:

·	20. Circuite electrice		1 credit
	-	*20.1.* Realizează circuite electrice de curent continuu (c.c.).
	-	*20.2.* Realizează circuite electrice de curent alternativ (c.a.).
	-	*20.3.* Utilizează aparate de c.a. de joasă tensiune

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*20.Circuite electrice*	*20.1. Realizează circuite electrice de c.c.*	Rezistoare: clasificare, marcare în clar şi în codul culorilor Surse de c.c.: - Clasificare; - Parametri: tensiunea la borne, rezistenţa internă; Gruparea rezistoarelor şi a surselor de c.c.: - serie; - paralel; - mixt. Circuite cu rezistoare şi surse de c.c.: - realizarea circuitelor; - măsurarea tensiunilor la bornele componentelor; - măsurarea intensităţilor din circuit. Analizarea circuitelor de c.c. pe baza valorilor măsurate utilizând legile şi teoremele studiate: - legea lui Ohm; - teoremele lui Kirchhoff; - legea lui Joule.
20. Circuite electrice	*20.2. Realizează circuite electrice de c.a.*	Componente electrice pasive de circuit: (bobine, condensatoare): - clasificare; - comportarea in curent alternativ. Identificarea bobinelor şi condensatoarelor după: - marcaj; - aspect. Realizarea circuitelor de c.a. cu rezistoare, condensatoare, bobine: - circuite RLC serie; - circuite RLC paralel. - RLC serie/în paralel cu circuite C Măsurarea parametrilor de circuit: - valori efective ale tensiunii la bornele componentelor; Simularea funcţionării circuitelor de c.a. folosind un soft didactic (ORCAD, sau orice alt soft care permite simularea funcţionării circuitelor de c.a). Interpretarea rezultatelor obţinute pe cale practică şi prin simulare: - compararea rezultatelor: tensiuni, intensităţi; - calculul erorilor.
20. Circuite electrice	*20.3.* Utilizează aparate de c.a de joasă tensiune.	Identificarea aparatelor de protecţie, comutare şi a receptoarelor de joasă tensiune : - siguranţe; - relee termice. Identificarea aparatelor de comutare: - relele termice; - relee electromagnetice; - întreruptoare automate; - contactoare; - comutatoare. Receptoare: - lămpi cu incandescenţă; - lămpi fluorescente; - motoare electrice Realizarea circuitelor de c.a. de joasă tensiune cu aparate de protecţie, comutare şi receptoare. Verificarea funcţionării circuitelor de c.a. de joasă tensiune (maxim 220 V)

III. Sugestii metodologice

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de instruire practică utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice: documentarea cu ajutorul Internetului, utilizări de materiale şi programe înregistrate pe suport electronic, vizite de documentare la agenţii economici, lucrări practice, teste de evaluare etc.

Instruirea se va realiza în laboratoare tehnologice şi ateliere cu o bună dotare materială.

Parcurgerea conţinuturilor şi adecvarea strategiilor didactice vor viza şi formarea priceperilor şi deprinderilor practice corelate cu noţiunile teoretice dobândite de elevi în anii anteriori.

Prin natura activităţilor de învăţare, elevii vor trebui pregătiţi pentru a evolua în situaţii adaptative complexe, în care nici din punct de vedere profesional nu există răspunsuri "unice" sau "cele mai bune".

Se va avea în vedre utilizarea metodelor specifice de lucru în cazul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate in Standardul de Pregătire Profesională.

Se evaluează numai competenţele corespunzătoare modulului. O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.

Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe orale, probe practice).

Se recomandă documentarea pe Internet accesând paginile de pe site-ul kappa.ro.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

MODULUL VII: ASAMBLĂRI MECANICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Asamblări mecanice” face parte din curriculum-ul de nivel 3, clasa a XI-a liceu tehnologic.

Conţinuturile prevăzute se vor parcurge în orele de instruire practică săptămânală şi în cadrul laboratorului tehnologic.

Modulul „Asamblări mecanice”nu este condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Numărul de ore alocat modulului este de 33 de ore, distribuite astfel:

· laborator tehnologic – 17 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

·	22. Asamblări mecanice		1 credit
	-	*22.1.* Stabileşte procesul tehnologic de asamblare.
	-	*22.2.* Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile.
	-	*22.3.* Efectuează lucrări de asamblare demontabilă.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
22.ASAMBLĂRI MECANICE	*22.1.Stabileşte procesul tehnologic de asamblare* 22.2**.Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile *22.3.Efectuează lucrări de asamblare demontabilă***	Date iniţiale ale procesului de asamblare: documentaţia tehnică, programul de producţie Metode de asamblare: metoda interschimbabilităţii totale, metoda interschimbabilităţii parţiale, metoda sortării, ajustării, reglării Condiţii materiale: utilaje, SDV-uri, materiale specifice Asamblări nedemontabile: prin presare, prin nituire, lipire, sudare Operaţii: de pregătire a reperelor, de asamblare nedemontabilă a produselor specifice Resurse: materiale, utilaje şi SDV-uri specifice, documentaţie tehnică Asamblări demontabile: prin pene şi ştifturi, prin caneluri, conuri, filete, cu elemente elastice Operaţii: pregătirea reperelor pentru asamblare, asigurarea organelor de asamblare necesare, asamblarea propriu-zisă Resurse: organe de asamblare, documentaţie tehnică, SDV-uri

III. Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor modulului şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente calificărilor de nivel 3.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· modulul este orientat asupra celui care învaţă, urmărind valorificarea disponibilităţilor sale;

· fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:

q Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

Þ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

Þ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

Þ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

Þ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie sau grafic);

q Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:

Þ abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);

Þ utilizarea verificării de către un coleg, a verificării prin îndrumător;

q Diferenţierea răspunsului, prin:

Þ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor. Pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, metodele se vor adapta la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

· Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacităţilor şi atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda lucrărilor practice

· Lucrul cu modele

Se recomandă utilizarea următoarelor instrumente de evaluare:

· Fişe de observaţie

· Fişe de lucru

Lucrări practice specifice domeniului şi calificării

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

· specificul domeniului şi calificării

· dificultatea temelor

· nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit

· complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat

· ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a abilităţilor practice proprii grupului instruit.

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

1. Structura procesului tehnologic de asamblare

- operaţiile şi fazele de asamblare, mânuirile, piesa de bază, completul, subansamblul, ansamblul

2. Documente tehnologice necesare realizării operaţiei de asamblare

- scheme de asamblare, fişe tehnologice şi planuri de operaţii, ciclograma asamblării

3. Precizia de prelucrare şi asamblare

- abateri dimensionale, de formă şi de poziţie

4. Metode de asamblare

- metoda interschimbabilităţii totale, metoda interschimbabilităţii parţiale, metoda sortării, metoda ajustării, metoda reglării

5. Pregătirea pieselor pentru asamblare

- retuşare, răzuire, rodare, lepuire, lustruire, găurire, alezare, filetare, spălare

6. Asamblări nedemontabile

· Prezentarea generală a asamblărilor nedemontabile

- asamblări prin presare (prin încălzire sau răcire, prin deformare)

- asamblări prin lipire (lipire moale, lipire tare, metode de lipire)

- asamblări prin nituire (fazele operaţiei de nituire, maşini de nituit), NTSM la nituire

- asamblări prin sudare; NTSM la sudare

7. Asamblări demontabile

· Prezentarea generală a asamblărilor demontabile

- asamblări prin pene şi ştifturi, prin caneluri, prin conuri, cu elemente elastice

- asamblări prin filet (părţi componente, siguranţă în exploatare, asigurarea piuliţelor împotriva autodesfacerii, scule folosite la montare şi demontare)

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu accent preponderent pe activităţile de învăţare cu caracter practic, aplicativ.

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi efectuarea unor lucrări practice şi de laborator.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

STAGII DE PREGĂTIRE PRACTICĂ

Modulul VIII: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sănătatea şi securitatea muncii” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 60 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 24 ore;

· instruire practică – 36 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	12. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII		1 credit
	-	*12.1.* Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.
	-	*12.2.* Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă
	-	*12.3.* Coordonează activităţile în caz de accident

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*12.* *SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII*	12.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.	· Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului - instructaje iniţiale,curente şi periodice - documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru. · Măsuri de igienă şi protecţia muncii - fişa individuală de instructaj - echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie - trusă de prim ajutor - materiale igienico-sanitare - materiale şi mijloace de stingere a incendiilor · Sisteme şi dispozitive de protecţie. - individuale şi colective specifice locului de muncă. · Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: - apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO₂
12. *SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII*	12.2. Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.	· Locuri de muncă periculoase specifice domeniului. · Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă - situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului - accidente de muncă - boli profesionale - avarii - incendii şi explozii · Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.
12. *SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII*	12.3. Coordonează activităţile în caz de accident.	· Primul ajutor în caz de accident. - trusa de prim ajutor · Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată. - eliminarea cauzelor - evacuarea accidentaţilor - anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului · Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie. - individuale - de grup

III. Sugestii metodologice

1. Conţinuturile incluse în structura modulului oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la locul de munca, sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite

2. Parcurgerea conţinuturilor modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3+, sau a integrării pe piaţa muncii.

Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu materiale didactice specifice iar în desfăşurarea orelor de laborator să se foloseasca :

Ø seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice,

Ø planşe didactice,

Ø panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale,

Ø bibliografie tehnică selectivă ş.a.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

În context

Ø lucrul în grup,

Ø simularea,

Ø practica în atelier / la locul de muncă,

Ø discuţiile de grup,

Ø prezentările video,

Ø prezentări multimedia şi electronice,

Ø temele şi proiectele integrate,

Ø vizitele etc.

contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de

· comunicare,

· negociere,

· luarea deciziilor,

· asumarea responsabilităţii,

· sprijin reciproc,

precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor.

3. Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

4 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);

4 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

4 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

4 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

4 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

4 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul IX: CIRCUITE ELECTRONICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

În conceperea programei pentru modulul „Circuite electronice” s-a avut în vedere necesitatea ca elevii să dobândească un set de competenţe tehnice generale care să le ofere posibilitatea de a activa într-un domeniu în care circuitele electronice constituie parte componentă a echipamentelor/ instalaţiilor.

Programa este menită să formeze şi abilităţi legate de dezvoltarea relaţiilor interpersonale prin încurajarea unui dialog constructiv, relaţii de cooperare şi susţinerea muncii în echipă. Dobândirea acestor abilităţi este esenţială în pregătirea pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru a se putea adapta la tehnologiile şi la practicile de muncă în schimbare.

Modulul se adresează elevilor din clasa a XI-a liceu tehnologic.

Repartizarea orelor pe forme de activitate este următoarea:

Total ore / an 90 ore

din care:

· laborator tehnologic 24 ore

· instruire practică 66 ore

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	CIRCUITE ELECTRONICE		1 credit
	-	1. Identifică tipuri de circuite electronice.
	-	2. Evaluează performanţele circuitelor electronice.
	-	3. Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii.
	Managementul relaţiilor interpersonale			0,5credite
	-	1. Creează şi menţine relaţii profesionale.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
*CIRCUITE ELECTRONICE*	*1.Identifică tipuri de circuite electronice.*	· Circuite electronice de tip analogic: -surse de alimentare -amplificatoare: de tensiune, de curent, de putere -oscilatoare: RC, LC -modulatoare/ demodulatoare · Circuite electronice de tip digital: -circuite digitale: porţi logice, codificatoare/ decodificatoare, multiplexoare/ demultiplexoare -circuite integrate: numărătoare, memorii, microcontrolere -dispozitive de afişaj electronic
*CIRCUITE ELECTRONICE*	*2.Evaluează performanţele circuitelor electronice*	· Parametri specifici circuitelor electronice: -pentru surse de alimentare: tensiuni, curenţi, puteri nominale -pentru amplificatoare: amplificare -pentru oscilatoare: domeniu de frecvenţă, frecvenţa de oscilaţie -pentru circuite logice: valori minime şi maxime de tensiune şi curent la intrare/ ieşire · Mărimi de măsurat: -tensiuni, curenţi, impedanţe, puteri electrice, frecvenţe, amplificări · Aparate de măsură şi control adecvate: -multimetru, frecvenţmetru · -osciloscop
*CIRCUITE ELECTRONICE*	*3.Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii*	· Echipamente/ instalaţii specifice domeniului -de electroalimentare -de amplificare în curent sau tensiune -de generare a semnalelor electrice -de modulare/ demodulare a semnalelor electrice -de reglare automată -de comandă şi control
*MANAGEMENTUL* *RELAŢIILOR INTERPERSONALE*	1. Creează şi menţine relaţii profesionale	· Realizează dialog constructiv şi relaţii de cooperare pe durata lucrărilor practice de măsurare şi conectare a sistemelor electronice în echipamente/ instalaţii specifice domeniului; · Susţine munca în echipă şi aplicǎ modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor interpersonale pe durata desfǎşurǎrii lucrărilor practice de măsurare şi conectare a sistemelor electronice în echipamente/ instalaţii specifice domeniului.

III. Sugestii metodologice

Modulul «Circuite electronice» este un ansamblu care poate fi parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise pe care elevii le pot verifica în diferite faze ale însuşirii lor.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Instruirea practică şi laboratorul tehnologic se vor desfăşura în spaţii special amenajate, dotate corespunzător, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Tema 1: Schema bloc a unei surse stabilizate de tensiune

Ø Redresoare

Ø Filtre de netezire

Ø Stabilizatoare

· schemă electrică

· rol funcţional

Tema 2: Amplificatoare

Ø Amplificatoare de tensiune

Ø Amplificatoare de curent

Ø Amplificatoare de putere

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

Tema 3: Oscilatoare

Ø Oscilatoare LC: scheme de principiu, rol funcţional

Ø Oscilatoare RC: scheme de principiu, rol funcţional

Tema 4: Modulatoare/ demodulatoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 5: Porţi logice

Ø Tipuri de porţi logice: ŞI, SAU, NU, ŞI-NU, SAU-NU

· simboluri

· tabele de adevăr

Tema 6: Codificatoare/ decodificatoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 7: Multiplexoare/ demultiplexoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 8: Memorii digitale

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 9: Microcontrolere

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 10: Dispozitive de afişaj electronic

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Recomandări pentru lucrări de laborator:

1. Vizualizarea tensiunilor de la intrarea şi ieşirea unui surse de tensiune

2. Vizualizarea semnalelor de la intrarea şi ieşirea unui amplificator

3. Vizualizarea semanalelor la ieşirea unui oscilator

4. Identificarea tipurilor de porţi logice prin măsurători

5. Identificarea circuitelor integrate digitale după aspect fizic şi simbol

6. Utilizarea cataloagelor pentru identificarea terminalelor intrare/ ieşire la circuitele integrate

7. Verificarea stării de funcţionare a echipamentelor/ instalaţiilor, cu circuite integrate logice, din domeniu

Recomandări pentru aplicaţii practice:

1. Lucrări practice de conectare unei surse de alimentare în echipamente/ instalaţii

2. Lucrări practice de conectare a unui amplificator în echipamente/ instalaţii

3. Lucrări practice de identificare a circuitelor integrate digitale după aspect fizic şi marcaj

4. Lucrări practice de montare/ demontare a circuitelor integrate digitale în socluri

5. Lucrări practice de utilizare a dispozitivelor de afişaj electronic în echipamente/ instalaţii din domeniu

6. Lucrări practice de utilizare a microcontrolerelor în echipamente/ instalaţii din domeniu

7. Lucrări practice de identificare a tipurilor de porţi logice, prin măsurători, în conformitate cu tabela de adevăr

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) se recomandă utilizarea următoarelor metode:

· probe orale: întrebări cu răspuns scurt, prezentare orală sub forma unei adresări sau unei opinii, exerciţii de citire a documentaţiei tehnice, studii de caz;

· probe practice: identificarea tipurilor de sisteme electronice, evaluarea parametrilor specifici unui sistem electronic, conectarea în echipamente/ instalaţii a sistemelor electronice şi verificarea funcţionalităţii acestora;

· instrumente de evaluare: fişe de observare sistematică prin care se urmăresc etapele executării unei lucrări de măsurare şi conectare a unui sistem electronic în echipamente/ instalaţii specifice domeniului. Fişa de verificare nu presupune decât bifarea unei căsuţe de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Modulul X : COMPONENTE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE ÎN TELECOMUNICAŢII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Conţinuturile incluse în structura modulului COMPONENTE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE ÎN TELECOMUNICAŢII oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte cunoştinţe si abilităţi privind componentele şi circuitele electronice utilizate în telecomunicaţii, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

§ laborator tehnologic – 16 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	Utilizarea circuitelor electronice în comunicaţiile electronice		2 credite
	-	1. Identifică componente electronice
	-	2. Analizează montaje cu componente analogice şi circuite integrate liniare
	-	3. Analizează montaje cu circuite integrate digitale
·	Comunicare		0,5 credite
	-	1. Susţine prezentări pe teme profesionale.
	-	3. Elaborează documente pe teme profesionale.
·	Procesarea datelor numerice		0,5 credite
	-	1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta
	-	3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluzii

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
Utilizarea circuitelor electronice *în comunicaţiile electronice* *Procesarea datelor numerice*	*1. Identifică componente electronice* *1.Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta*	· Componente analogice şi circuite integrate liniare diode, tranzistoare bipolare, dispozitive optoelectronice, amplificatoare operaţionale, stabilizatoare integrate. Circuite integrate digitale: porţi logice, codificatoare, decodificatoare, multiplexoare-demultiplexoare, comparatoare, circuite integrate bistabile, numărătoare, registre, circuite de memorare Criterii de selecţie: simbol, aspect şi marcaj: · Forme de reprezentare a funcţiilor logice (şi, sau, nu, şi-nu, sau-nu, sau exclusiv) asociate circuitelor digitale: tabel de adevăr pentru funcţii de până la 4 variabile, forme canonice, forme elementare, diagrame Veitch-Karnaugh. · Parametri electrici ai componentelor analogice, circuitelor integrate liniare pe baza datelor de catalog Parametri electrici ai circuitelor integrate digitale: V_IH, V_IL, I_IH, I_IL, V_OH, V_OL, I_OH, I_OL,t_PHL · Colectarea şi selectarea datelor numerice corespunzătoare activităţii planificate: tensiuni intrare/ieşire şicurenţi intrare/ieşire. · Înregistrarea datelor în tabele de date
Utilizarea circuitelor electronice în comunicaţiile electronice	*2. Analizează montaje cu componente analogice şi circuite integrate liniare*	· Funcţionarea componentelor analogice: polarizare, regimuri de funcţionare, conexiunile tranzistoarelor, punctul static de funcţionare Funcţionarea circuitelor integrate liniare: scheme tipice pentru amplificatoare operaţionale (inversoare /neinversoare) · Identificarea terminalelor componentelor analogice şi circuitelor integrate liniare pe baza cataloagelor de componente electronice: diode, tranzistoare bipolare, dispozitive optoelectronice, dispozitive speciale, amplificatoare operaţionale, stabilizatoare integrate · Realizarea circuitelor simple cu componente analogice şi cu circuite integrate liniare conform unor scheme date: redresoare, stabilizatoare de tensiune, amplificatoare (de tensiune, de putere), oscilatoare (RC, cuarţ)

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
Utilizarea componentelor şi circuitelor electronice *în comunicaţiile electronice* *Comunicare* *Procesarea datelor numerice*	*1. Susţine prezentări pe teme profesionale* *3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile*	· Verificarea montajelor cu componente analogice şi circuite integrate liniare prin măsurarea parametrilor specifici: tensiuni, curenţi (pentru redresoare şi stabilizatoare), factorul de amplificare, sensibilitate (pentru amplificatoare), frecvenţa de oscilaţie şi amplitudinea semnalului (pentru oscilatoare) · Organizarea logică şi concisă a informaţiei prin prezentare structurată, stil adaptat situaţiei, scopului, nevoilor audienţei, realizarea electronică (aplicaţii de tip “power point” sau altele). · Compararea rezultatelor cu valori date pentru determinarea erorilor/abaterilor şi tendinţelor : erori, cauze
Utilizarea circuitelor electronice în comunicaţiile electronice *Comunicare*	*3. Analizează montaje cu circuite integrate digitale* 3. *Elaborează documente pe teme profesionale*	· Funcţionarea circuitelor integrate digitale pe baza tabelelor de adevăr şi a diagramelor de timp: porţi logice, codificatoare, decodificatoare, multiplexoare-demultiplexoare, circuite integrate bistabile, numărătoare, registre de deplasare. · Identificarea terminalelor circuitelor integrate digitale pe baza cataloagelor de componente: porţi logice, codificatoare, decodificatoare, multiplexoare-demultiplexoare, circuite integrate bistabile, numărătoare, registre de deplasare · Implementarea funcţiilor logice cu circuite integrate digitale: funcţii de 3, 4 variabile date în forma canonică şi elementară · Scrierea unui document clar şi corect: norme ortografice şi de punctuaţie, reguli gramaticale, coerenţă, folosirea imaginilor, a schemelor, graficelor şi diagramelor

III. Sugestii metodologice

1. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

· dificultatea temelor

· nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit

· complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat

· ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi există o relaţie biunivocă: competenţele determină parcurgerea conţinuturilor tematice, iar prin parcurgerea conţinuturilor tematice se asigură dobândirea, de către elevi, a competenţelor dorite.

Pregătirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : soft educaţional specializat, echipamente multimedia, platforme de învăţare şi echipamente de măsură şi control, bibliografie tehnică ş.a.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

2. Prin parcurgerea conţinuturilor modulului « Componente şi circuite electronice pentru telecomunicaţii» folosind strategii didactice adecvate se asigură formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificării de „Tehnician de telecomunicaţii”. O dată cu aceste competenţe se dezvoltă valori şi atitudini care vor înlesni adaptarea elevilor la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice precum şi accesul la niveluri superioare de pregătire:

· dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii tehnice

· respectarea standardelor internaţionale privind calitatea produselor

· asigurarea motivaţiei necesare studierii disciplinelor tehnice

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii

ale educaţiei:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.

q Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

Þ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

Þ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

Þ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

Þ abordarea temelor din perspectiva tuturor stilurilor de învăţare;

Þ formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;

q Realizarea evaluării, prin:

Þ utilizarea metodelor moderne de evaluare inclusiv autoevaluare

O variantă posibilă de dezvoltare logică a conţinuturilor se poate prezenta astfel:

Tema 1: Componente analogice

1. Tipuri de componente: diode semiconductoare, tranzistoare bipolare, dispozitive optoelectronice

2. Identificarea componentelor după aspect, simboluri şi marcaj

3. Caracteristicile componentelor: structură, parametri, principii de funcţionare

Tema 2: Circuite electronice cu componente analogice

1. Tipuri de circuite: redresoare, stabilizatoare, amplificatoare (de tensiune şi de putere), oscilatoare (RC, cu cuarţ)

2. Simbolizare, scheme bloc, scheme electronice, principii de funcţionare, parametri

Tema 3: Circuite integrate analogice

1. Parametrii amplificatoarelor operaţionale

2. Amplificatoare operaţionale: inversoare şi neinversoare

Tema 4: Funcţii logice

1. Forme de exprimare a funcţiilor logice

2. Minimizarea funcţiilor logice

Tema 5: Porţi logice

1. Tipuri de porţi logice: ŞI, SAU, NU, ŞI-NU, SAU-NU, XOR (simbol, funcţia logică îndeplinită, tabela de adevăr)

2. Sinteza funcţiilor logice cu porţi logice

3. Parametri electrici

Tema 6: Circuite logice combinaţionale

1. Tipuri de circuite combinaţionale: codificatoare/ decodificatoare, multiplexoare/ demultiplexoare

2. Simboluri, tabele de adevăr

Tema 7: Circuite logice secvenţiale

1. Tipuri de circuite secvenţiale: circuite basculante bistabile, numărătoare, registre

2. Simboluri, tabele de adevăr

În cadrul activităţilor de laborator se recomandă următoarele operaţii:

· identificarea, selectarea componentelor discrete

· identificarea, selectarea circuitelor integrate analogice şi digitale

· utilizarea documentaţiei tehnice (cataloage de componente şi circuite electronice)

· plantarea componentelor unui circuit pe cablajul imprimat conform schemei date

· verificarea parametrilor funcţionali ai componentelor şi circuitelor integrate analogice

· utilizarea unor platforme de laborator, specializate pentru verificarea şi controlul circuitelor digitale integrate;

· verificarea circuitelor realizate pe cablaj imprimat, platforme de laborator

· verificarea parametrilor funcţionali ai circuitelor integrate;

Modulul „Componente şi circuite electronice pentru telecomunicaţii” este un ansamblu care poate fi parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi pe care elevii le pot proba în diferite faze ale însuşirii lor.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· orientarea asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să le pună mai bine în valoare;

· fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

Plecând de la principiul incluziunii (şcoala primeşte orice copil în sistem, asigură orice

susţinere necesară ca fiind un drept şi acceptă că fiecare copil este diferit), se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

În scopul învăţării centrate pe elev , profesorul trebuie să adapteze strategiile de predare la stilurile de învăţare ale elevilor (auditiv, vizual, practic) şi să diferenţieze sarcinile şi timpul alocat rezolvării lor prin:

§ Gradarea sarcinilor de la simplu la complex utilizând fişe de lucru.

§ Fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze la niveluri diferite.

§ Fixarea de sarcini diferenţiate pentru indivizi sau grupuri diferite, în funcţie de abilităţi.

§ Prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie, grafic).

§ Utilizarea unor metode active-interactive (învăţare prin descoperire, învăţare problematizată, învăţare prin cooperare, joc de rol, simulare).

§ Utilizarea calculatorului pentru obţinerea de informaţii şi utilizarea unor softuri educaţionale specifice domeniului.

Pentru evaluarea competenţelor specializate corespunzătoare curriculum-ului „Componente şi circuite electronice pentru telecomunicaţii” se recomandă utilizarea unor metode şi instrumente moderne de evaluare:

§ Fişe de lucru (în clasă, acasă).

§ Fişe cu itemi rezolvare de probleme, itemi de completare, itemi cu alegere multiplă, itemi cu alegere duală.

§ Miniproiectul prin care se evaluează metodele de lucru folosite de elev, utilizarea eficientă a bibliografiei, a materialelor şi echipamentelor din dotare, a modului de organizare a ideilor, acurateţea tehnică a conţinuturilor, gradul de acoperire a tematicii indicate.

§ Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor elevilor pe o anumită durată de timp.

Evaluarea formativă, continuă şi regulată în orele de tehnologii permite atât profesorului cât şi elevului să identifice nivelul achiziţiilor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare / învăţare.

Evaluarea se va realiza în conformitate cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi tipul probelor de evaluare precizate în Standardul de Pregătire Profesională.

Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.

Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe scrise, probe orale, probe practice), iar la sfârşitul lui se realizează evaluare sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Rezultatele evaluării continue vor fi consemnate în foaia matricolă a elevului, alături de rezultatele de la celelalte discipline de specialitate şi disciplinele de cultură generală.

	Disciplina/Modul: Clasa: Profesor: An şcolar:		FIŞĂ PROGRES ŞCOLAR
Nr. crt	Numele si prenumele elevului	Semestrul I					Semestrul II				Observatii
		Test	Nota 1	Nota 2	Nota 3	Test final	Nota 1	Nota 2	Nota 3	Test final
		initial	Nota 1	Nota 2	Nota 3	Test final	Nota 1	Nota 2	Nota 3	Test final









Concluzii:


Măsuri ameliorative:

miercuri, 30 septembrie 2015

Fisa progres scolar

luni, 21 septembrie 2015

Portofoliul profesorului

vineri, 18 septembrie 2015

CURRICULUM PENTRU CLASA A XI-A LICEU TEHNOLOGIC

Calificarea : TEHNICIAN DE TELECOMUNICAŢII

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

M II

Tehnici de măsurare în domeniu

M VII

Asamblări mecanice

SPrPr M IX

CDL M X

Verificare

PROCESAREA DATELOR NUMERICE

Total/modul

MODUL I : SISTEME DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 16 ore.

Conţinuturi tematice

Osii

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 16 ore.

Competenţe

Conţinuturi tematice

Modulul III: TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· instruire practică – 25 ore.

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de automatizare” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 25 ore;

Competenţe

Conţinuturi

18.1.

Caracterizează sistemele de reglare automată

18.2.

Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată

18.3.

Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului

Modulul V : SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de acţionare electrică” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 8 ore.

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

III. Sugestii metodologice

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul este parte integrantă din cultura de specialitate, pregătire practică, liceu tehnologic, clasa a XI-a.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· instruire practică săptămânală – 9 ore.

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

· laborator tehnologic – 17 ore.

III. Sugestii metodologice

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

6. Asamblări nedemontabile

7. Asamblări demontabile

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 60 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 24 ore;

· instruire practică – 36 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

12.1.

Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

12.2.

Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

12.3.

Coordonează activităţile în caz de accident.

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Competenţe individuale